iubirile adevărate au aparținut cinematografelor
singurătatea femeilor s-a tăvălit întotdeauna în mintea unui bărbat
sau a unui câine cu ochii deschiși spre etajul doi
de unde răsărea în fiecare dimineață
frumusețea femeii carnivore


pentru noi îngăduitorii
acest poem sălbatic nu are voie să se plimbe pe stradă
pentru că refuză să poarte botniță
pentru că are ochii albaștri când dă din coadă
și plouă grozav tragedia neîntâmplată încă
la etajul doi


pentru noi cei rămași de tineri în camera obscură
frigul a devenit un fel de înjurătură
o nesfârșită casă de toleranță unde fiecare trebuie să plângă
pe bani
un oraș de femeie tânără
de femeie carnivoră unde visele sunt fără sfârșit
unde eu sunt tu
câinele neobișnuit să meargă la școală
ca să devină un alt adult
cu sufletul la gură